Ajutor in combaterea algelor filamentoase - PondZinger

Pentru majoritatea detinatorilor de iazuri ornamentale, combaterea algelor filamentoase se efectueaza cu solutii anti-alge. Aceste solutii sunt tratamente simptomatice si nici decum profilactice. Nu ar fi mai bine sa prevenim problemele decat sa tratam superficial, constant si ineficient problemele aparute.

Daca intelegem de ce apar algele filamentoase in iaz, ne putem da seama ca prevenirea ar fi fost mai eficienta, mai ieftina si, nu in ultimul rand, mai eleganta. Doar ca pana la aparitia algelor filamentoase nimeni nu se preocupa cu protejarea calitatii apei.

Deci, in majoritatea cazurilor este nevoie de un tratament simptomatic dar care are efect de lunga durata in controlul algelor filamentoase

Solutia foarte eleganta, eficienta si utila, atat profilactic cat si simptomatic, este utilizarea PondZinger

Acesta este o solutie foarte usor de folosit, ce are la bazaextragerea si legarea fosforului din apa. Cercetari independente arata ca PondZinger poate elimina 75-85% din fosforul dizolvat in apa.  Astfel algele nu mai dispun de substanta vitala alcatuirii celulelor. Pe baza principiului proportionalitatii substantelor absorbite, daca nu exista una din substantele de baza, nici celelalte substante nu vor putea fi asimilate.

PondZinger nu necesita intretinere, nu exista riscul supradozarii sau subdozarii si previne aparitia algelor verzi si filamentoase pe termen lung. Poate fi refolosita ulterior.

Nu este periculos pentru viata acvatica. Necesita doar amplasarea in zona cu miscare acvatica (cursuri de apa, filtre, cascade, jeturi, etc)

PondZinger poate fi refolosit. Doar clatiti, uscati si pastrati produsul ferit de soare pana la o noua utilizare.

Substanta este compusa din polimeri non-toxici. Acesta se instaleaza intr-o plasa, in locul cu cel mai puternic curent de apa (sub cascade, pe cursuri de apa, aerator sau la iesirea din filtre, PondZinger se dizolva treptat, eliminand componentii sai in apa, unde substantele nutritive, ca de pilda Fosforul, va fi legat si se precipita la fundul iazului. Rezultatul este o apa sanatoasa, clara, nemirositoare, fara alge, cu suspensii solide reduse si eliminarea coloritului cauzat de metale oxidate. Sedimentele pot fi extrase sau descompuse de oxidatoare de sedimente, sau culturi bacteriene, cum ar fi  MicrobeLift Clean & Clear

Exista doua variante, in functie de volumul de apa:

Pond Zinger:       pentru iazuri de max      45.000 litri

Mini Pond Log:  pentru bazine de max 400,000 litri

PondZinger a fost denumit produsul anului 2011 de catre renumita revista de specialitate Pond Trade Magazine

sursa: http://www.pondzinger.com/

Incalzirea iazului ornamental si cu pesti iarna

Doresc un sistem de incalzire a apei iazului care sa NU fie conectat la vre-o pompa.

Necestitatea mentinerii iazului neinghetata pune cateva intrebari:
In mod normal iazurile ornamentale cu plante dar ci cele cu pesti nu necesita sa fie tinute fara gheata. Majoritatea pestilor (crapi Koi, carasi aurii, etc) vor supravietui fara probleme in apa rece.

Ţânţarii în iazul ornamental? Nisipul din iaz si aparitia multor probleme?

In cele ce urmeaza dorim sa dezbatem o serie de probleme care pot aparea atunci cand decidem sa utilizam nisipul pt finisarea iazului ornamental. Unii o folosesc ca si protectie suplimentara a membranei de izolatie, altii pentru plantare, altii pentru ornarea naturala a marginii iazului, sau pur si simplu pentru ca, in viziunea majoritatii, nisipul este strict legat de ceea ce consideram noi apa naturala, gasindu-l pe malul marii, raurilor, si in zonele linistite ale paraielor, deci pretutindeni, unde este apa. 

Dar, oare, procedam corect si in cazul iazurilor ornamentale?

Nisipul din iazul ornamental poate cauza probleme de proliferare a ţânţarilor?

Poate va intrebati ce legatura au tantarii cu nisipul asternut in iaz? Tantarii iubesc apa statatoare. Trebuie stiut insa ca nisipul asternut poate cauza aparitia unor zone linistite, lipsite de miscarea apei. Aceste zone ajuta la aparitia unor serii de probleme, pe care le dezbatem in continuare.

Dezvoltarea tantarilor

Un iaz ornamental bine proiectat si construit nu ar trebui sa produca problemele dezbatute aici. O miscare constanta si uniforma a apei ingreuneaza depunerea larvelor.  Iazurile cu pesti sunt si mai eficiente, deoarece pestii vor folosi larvele ca surse de hrana, din acest motiv in iazurile cu pesti aparitia tantarilor ar putea fi posibila doar in cazul in care exista zone marginale blocate de plante, unde pestii nu pot avea acces.

Larvele tantarilor sunt o sursa naturala de hrana pentru pesti, deoarece larvele petrec majoritatea perioadei de dezvoltare sub apa.

Lacurile infestate cu tantari sunt lacuri cu apa stagnanta, cu o miscare si/sau recirculare precara, fara pesti, cu zone stagnante (ex mici gropi la marginea iazului).  Pestii si/sau vietuitoarele acvatice combat cu succes larvele tantarilor.

Ce alte probleme cauzeaza nisipul in iaz?

Foarte multi detinatori de iazuri utilizeaza un strat de nisip in iaz, in fundul bazinului sau in zonele palustre, pentru facilitarea plantarilor plantelor acvatice. Altii utilizeaza filtre mecanice cu nisip pentru purificarea apei din iaz. Nu utilizati nisip nici la asternerea in iaz si nici in filtrele de apa.  Singura exceptie este utilizarea filtrelor de nisip sub presiune, special proiectate acestui scop. (Reamintim ca filtrele de nisip utilizate in tehnica piscinelor nu are ce cauta in majoritatea iazurilor ornamentale. Eficienta lor este redusa, se colmateaza rapid, rezultatul fiind doar aruncarea banilor pe fereastra)

filtrele de nisip nu sunt pt iazuri

Nisipul are eficienta scazuta din simplul motiv ca se colmateaza foarte repede cu sedimentele provenite din descompunerea materialelor organice, plante, vietuitoare, alge moarte, hrana de pesti nedigerata, praf si pamant provenit din exterior. 

Problema apare atunci cand oxigenul, indispensabil in descompunerea acestor materiale organice, nu mai are acces in straturile inferioare ale nisipului colmatat. Atunci descompunerea aeroba nu mai poate avea loc. In schimb, o descompunere anaeroba - de putrefactie - producatoare de amoniu, dioxid de carbon, care prin eliminare va absorbi si mai mult oxigenul din apa. 

sedimente in iaz

Descompunerea anaeroba este mult mai inceata, deci este practic garantat ca sedimentele se vor acumula si mai mult, iar gazele otravitoare vor provoca mult mai multe probleme, ca de pilda: dezoxigenarea, acidifierea, aparitia bacteriilor anaerobe, mirosuri puternice, intoxicarea vietuitoarelor, atrofierea plantelor, etc...

Daca ati miscat vreodata o piatra blocata in namol, sau ati scos un o planta din apa, precis ati observat stratul negru, cleios si urat mirositor. Deci ati putut observa cum in zonele unde oxigenul nu poate patrunde in profunzime, calitatea substratului va suferi modificari in sens negativ.

Curatarea iazului de namol

Ganditi-va si la problemele pe care le veti avea de infruntat atunci cand va veni momentul sa spalati complet iazul ornamental! Separarea namolului de nisip este imposibila! Va trebui sa degajati tot stratul de nisip impreuna cu namolul, poate in cantitati uriase, pe care nu veti sti unde sa le depozitati!

Deci: NU ADAUGATI NISIP IN IAZUL ORNAMENTAL!

.

Zone linistite cu nisip, cu apa statuta si adancime mica vor fi surse de putrefactie si aparitia a multor probleme

 

Intretinerea iazurilor si lacurilor de mari dimensiuni

Iazurile de mari dimensiuni necesita un tratament diferit de iazurile mici?

 Iazurile si lacurile de dimensiuni mari nu difera doar prin dimensiuni de iazurile mici, ci sunt niste entitati complet diferite ce necesita un tratament special, dar mai inainte de toate necesita o intelegere a tuturor proceselor biologice si chimice pentru asigurarea unei calitati al apei sanatoase.

Chiar si sistemele de filtrare mari nu vor functiona in iazurile mari. Iazurile de mari dimensiuni nu pot fi tratate cu instalatii de ultraviolete si filtre biologice din simplul motiv ca volumul de apa este mult prea mare.  Secretul se gaseste mai degraba in plantele acvatice si in volumul suficient de oxigen din apa.

Motivele ineficientei sistemului de filtrare in iazurile de mari dimensiuni:

• Filtrele biologice au nevoie de curatire periodica si necesita cantitati imense de oxigen. In caz contrar vor lucra impotriva iazului.
• Nu exista nici o posibilitate de a construi un iaz cu un sistem de recirculare eficient, adica nu exista garantia ca intreg volumul de apa din iaz sa treaca prin sistemul de filtrare cu o frecventa medie bine definita. 

Cu siguranta nu utilizati pietris compactat. Acestea nu vor face decat sa inghita sedimentele care se vor descompune in mod anaerob, imprumutand un miros urat si multe alte probleme.

In esenta, problemele de calitate ale iazurilor mari, ca de exemplu lacurile de golf iau urmatoarele aspecte:

• Este necesar sa se controleze imputul substantelor nutritive (sarcina).
• Plantele acvatice preiau substantele nutritive din apa. 
• Suplimentarea cu cantitati mari de oxigen prin intermediul pompelor de aerare, fantani arteziene. Ecest lucru este de importanta cruciala.

Cum sa pastram calitatea apei intr-un iaz mare

Suplimentarea cu cantitati mari de oxigen incurajeaza natura sa se activizeze. Aerarea permite miscarea apei chiar si in cazul iazurilor mari. Imbunatateste si efectul vantului prin limitarea cazurilor in care stratificarea apei are loc vara.

Fara oxigen suficient iazul sau lacul va acumula sedimente nedescompuse. Oxigenul permite descompunerea rapida a sedimentelor prin procesul de nitrificare.

Daca nu se acorda suficienta atentie pentru aerarea corespunzatoare a iazului mortalitatea pestilor pe parcursul verii este iminenta. Apa calda nu mai are capacitatea de a absorbi oxigenul in cantitati suficiente si, asa cum am mai spus anterior, stratificarea apei va bloca patrunderea oxigenului in straturile inferioare ale apei.

Tratamente

Conform Wikipedia, Bio-augmentarea (Bioaugmentation)  inseamna introducerea unui grup de elemente microbiene naturale sau variante modificate genetic pentru a trata solul sau apa contaminata. In cazul nostru este vorba de aplicarea unor tratamente profilactice (insamantarea cu culturi bacteriene, planctoni, apa "vie" din iazuri bine stabilizate) sau tratamente necesare unor probleme ivite pe parcurs: algicide, substante ce ajuta la descompunerea sedimentelor, etc.

Majoritatea produselor de tratament au efectul cel mai puternic doar in combinatie cu un nivel ridicat de oxigen in apa. 

Produsele cele mai eficiente sunt, in general, destinate pentru controlul si limitarea substantelor nutritive din apa: Carbon (masa organica), Nitrogen (nitratii) si compusi ai Fosforului (fosfatii) Aceste substante nutritive se leaga, in majoritatea cazurilor, de oxigen, deci sunt concurenti cu plantele, algele, pestii, algele filamentoase, bacteriile aerobe din apa si din sedimente, alte vietuitoare acvatice, etc.

Lacurile si iazurile cu continut ridicat de substante nutritive vor fi caracterizate prin inflorire excesiva ale algelor verzi si filamentoase, dar si printr-o acumulare vertiginoasa a depunerilor de sedimente - namol.

In iazurile de mici dimensiuni, tratamentele cu substante chimice nu ar trebui sa fie utilizate, deoarece un sistem bine proiectat de filtru biologic, impreuna cu un sistem cu ultraviolete UVC ar trebui sa poata face fata necesitatilor. Substantele algicide si de tratament similar pot avea efecte nefaste asupra bacteriilor nitrificatoare, plante acvatice, pesti si alte vietuitoare din apa.  Nu uitati, majoritatea algicidelor intra in reactie cu oxigenul, nivelul acestuia scazand vertiginos din apa, mult sub valoarea critica.

Singurul moment in care tratamentul cu algicide ar trebui sa fie acceptata, in iazurile de dimensiuni mici sau medii, prevazute cu sisteme de filtrare, sterilizare, recirculare, este perioada de primavara cand aceste sisteme nu sunt inca pornite, sau doar recent, iar eficienta filtrarii bacteriene este mult prea limitata.

Fotosinteza - oxigenul si rolul plantelor acvatice in iazuri

Oxigenul este o componenta vitala a vietii acvatice. Iazul are nevoie de oxigen pentru a putea sustine viata. Cu exceptia unor bacterii si alte vietati "extremofile" care traiesc in adancul oceanelor chiar si in lipsa oxigenului, iazurile si lacurile naturale se degradeaza rapid si iremediabil in asemenea conditii.
Pentru ca iazul nostru sa nu devina o balta moarta, incercam in cele ce urmeaza sa clarificam tema oxigenului si sa gasim solutii pentru ameliorarea calitatii apei.



Plantele, spre deosebire de animale sau chiar omul, fotosintetizeaza la lumina soarelui.

Fotosinteza plantelor acvatice si a algelor presupune combinarea dioxidului de carbon CO2 si a apei H2O pentru a produce carbohidrati, adica energie (glucide, lipide, proteine) eliminant ca "deseu" sau "produs secundar" de pe urma reactiilor = Oxigenul O2.   

6 CO₂ + 6 H₂O + lumină solară → C₆H₁₂O₆ + 6 O₂

In lipsa luminii insa, plantele, algele, si toate organismele fotosintetizante vor lega o cantitate considerabila de oxigen.

Nivelul oxigenarii variaza si pe urma altor factori, ca de pilda: cantitatea de lumina, nori, umbra,  lungimea orelor luminoase, presiunea atmosferica, masa biologica din apa, cantitatea si tipul plantelor acvatice, etc...

Nivelul Oxigenului si ciclul azotului in apa

Nici un biotop acvatic nu poate contine prea mult oxigen, oxigenul fiind conditia de baza pentru trai si dezvoltare nu numai pentru pesti ci si pentru bacteriile benefice aerobe ce cresc in filtrul biologic, sau se dezvolta in iaz pentru a converti amoniul si nitritii in nitrati, conform ciclului azotului din apa.

Deci, dupa cum observati rolul plantelor nu este pur decorativ ci este unul din factorii importanti care prin aportul de oxigen contribuie la mentinerea vietii acvatice.

Bancurile de nuferi (si cele similare: lotusi, dovleac de apa, etc) au un alt rol important si anume, in lupta pentru mentinerea calitatii apei prin absorbirea nitratilor si fosforului. Astfel nuferii ne ajuta la prevenirea infloririi algelor, putand duce la sufocarea pestilor. 

Majoritatea plantelor acvatice sunt excelente absorbante de nitrati si fosfor.

In lipsa plantelor care asimileaza nitratii si fosfatii algele vor predomina apa. O inflorire prea abundenta a algelor va avea efecte catastrofale. Pentru a intelege aceasta problema trebuie sa ne reintoarcem la fotosinteza. 

Iarna - chiar daca la cote foarte reduse - fotosinteza este, totusi, prezenta. Nivelul oxigenului poate varia destul de puternic sub gheata, de la limite foarte scazute (in caz de acoprire a stratului de gheata cu zapada care nu permite patrunderea soarelui), la foarte ridicate (izolarea de catre gheata a apei nu permite eliberarea gazelor, din acest motiv cantitatea de gaze, in speta Oxigenul, va fi mai mare decat maximul posibil - (similar cu bioxidul de carbon din lichidul aflat sub presiune)

Factorii ce determina modificarile concentratiei de oxigen din apa:

Lumina

Lumina este factorul esential si indispensabil in fotosintetizare, deci in producerea naturala a oxigenului. Ciclul sinusoidal si ciclic al orelor cu lumina / intuneric pare sa fie factorul cel mai important, dar nu este asa. Natura a reusit sa se conformeze diferentelor date de anotimpuri, necesitatile lor de fotosinteza sau respiratie se regleaza in armonie cu aceste schimbari.

Umbra

Plantele acvatice au nevoie de mult soare, in cazul in care inverzirea apei este o problema, se recomanda ecranarea temporara a apei. Subliniez cuvantul "temporar", deoarece o ecranare de lunga durata va afecta serios biotopul acvatic original.
Cu timpul plantele de pe tarmul iazului, stuful, papura, etc se vor dezvolta prea mult, umbra lor putand fi mai profunda decat ceea ce ar fi necesar. 

Plante acoperitoare

O cantitate excesiva de plante care acopera suprafata apei (nuferi, zambile si salata de apa) impiedica, pe de o parte, fotosinteza plantelor acvatice submerse, iar pe de alta parte, impiedica absorbtia oxigenului din aer. Recomandarea este ca iazul sa fie acoperit in proportie de 30-50% din luciul apei (mai mult in cazul zonelor prea fierbinti si cu expunere prelungita la soare).

Temperatura apei

Concentratia de oxigen in apa difera in functie de temperatura apei. 

Exemplu de variatie a concentratia de oxigen in raport de temperatura apei:

·         Temperatura apei de 0°C, > concentratia maxima de oxigen este de 14,16 mg/l,

·         Temperatura apei de 35°C, > concentratia maxima de oxigen este de 7,04 mg/l,

(se observa clar ca nivelul de absorbtie difera  considerabil in functie de temperatura apei)

Eliberarea gazelor din apa calda este mult mai rapida decat dintr-o apa rece (turnati apa minerala calda si rece intr-un pahar si veti observa diferenta)

Diferentele de presiune atmosferica

Putin cunosc faptul ca o cadere brusca a presiunii atmosferice au ca efect eliberarea brusca a gazelor din apa. Fenomenul este similar cu deschiderea unui recipient cu bautura racoritoare carbogazoasa, unde diferenta presiunii face ca bulele de gaz sa se elibereze din lichid.

Stratificarea apei iarna si vara

Primavara si Toamna, temperaturea apei si al aerului este quasi-identica. Din acest motiv  chiar si o mica adiere de vant poate provoca omogenizarea apei.

Vara si iarna se poate observa o stratificare bine conturata a apei.

Vara apa se stratifica foarte bine evidentiat. Daca ati inotat vreodata intr-un lac ati putut constata ca un stratul de la suprafata este caldut iar mai jos este brusc mai rece - ati atins limita de stratificare -continuand in adancime cu apa tot mai rece, chiar insuportabil de rece.

Iarna apa de cca 4-5 grade C se mentine la fundul iazului, deoarece densitatea cea mai mare a apei este la aceasta temperatura. Acest miracol al lumii face o exceptie de la regulile fizicii potrivit careia frigul tinde in jos iar caldura urca. In caz contrar apa ar trebui sa inghete de la fund si nu de la suprafata.

Stratificarea impiedica miscarea apei, deci o oxigenare exterioara, datorata vantului. Tot stratificarea impiedica descompunerea namolului prin permiterea mentinerii unui mediu acid la baza. Un iaz neanimat sufera de hipo-oxigenare - pestii fiind primii care vor suferi din acest motiv.

Gheata si zapada.

 Gheata este un izolator de gaze. Din cauza ghetii gazele nu pot scapa in atmosfera si raman dizolvate in apa chiar si peste cota de saturatie. 

Daca in cazul oxigenului acest lucru nu ar trebui sa fie o problema, gazele de putrefactie rezultate din procesele de descompunere anaerobe din namol - si foarte toxice - raman si ele dizolvate in apa. Rezultatul putand fi catastrofal. Pestii intoxicati vor fi gasiti morti in stratul superior al ghetii. La sosirea vremii mai calde privelistea iazului cu pestii descompusi plutind in gheata va fi destul de sumbra.

Acesta este motivul pentru care o copca de gheata este mereu binevenita.

 mai multe despre copca de gheata gasiti in blogurile urmatoare: 

• copca de polistiren pt prevenirea inghetii:  
• protejati iazul contra inghetului cu copca de polistiren
  
• pregatirea iazului pentru iarna

 Dar cum in majoritatea cazurilor zapada acopera stratul de gheata, intunericul din apa nu faciliteaza deloc fotosinteza. In acest caz este recomandat, daca este posibil, sa se elimine zapada de pe stratul de gheata pentru a reporni productia de oxigen ale algelor, planctonilor si plantelor acvatice.

Concentratia maxima de oxigen

Apa, in functie de temperatura, are o limita maxima de absorbtie a oxigenului, valoare peste care vantul sau miscarea apei (diuze, cascade, pompe de aerare) nu pot capta mai mult oxigen. 

Exista insa doua exceptii: Concentratii peste limitele de 100% sunt de origine vegetala, provenite de pe urma fotosintezei plantelor, cianobacteriilor si a planctonilor.

Prin barbotarea suplimentara a apei (vant, pompare) concentratia de oxigen nu mai poate fi marita in continuare, ci din contra, va scadea pana la nivelul maxim de 100%.

Concentratia maxima de oxigen se poate masura dupa-amiaza iar cea mai redusa, inainte de zori.

Sistemele de biofiltrare

Sistemele de biofiltrare contribuie de asemenea la scaderea concentratiei de oxigen, din cauza ca bacteriile nitrificatoare sunt mari consumatoare de oxigen. Atentie! Un nivel scazut de oxigen, sau oprirea pentru o perioada de cateva ore a sistemului de filtrare va distruge iremediabil colonia de bacterii aerobe nitrificatoare!

Aciditatea apei.

Daca iazul contine o cantitate mare de sediment neaerat, apa se acidizeaza. Acidizarea apei va reduce considerabil activitatea organica, deci si fotosinteza. O apa acida va fi incarcata cu gaze de putrefactie ce vor inlocui oxigenul si dioxidul de carbon. 

Pestii si vietatile acvatice

O cantitate excesiva de pesti intr-un iaz prea mic va duce inevitabil la dezoxigenare. Rariti neaparat populatia. Un iaz mic cu pesti multi nu poate fi intretinut in mod natural, avand in vedere faptul ca nici in natura nu se gasesc lacuri minuscule in care sa existe populatii de pesti.

Semnal clar de oxigenare slaba este atunci cand dimineata devreme pestii inoata la suprafata, si „trag la pipa”.  Nu confundati insa aceasta reactie a pestilor cu activitatea de colectare a planctonilor dimineata devreme. La prima vedere poate semana ambele activitati.

Concentratia de oxigen poate fi ridicata cu ajutorul pompelor de recirculare dar si a pompelor de aerare.

Pentru digerarea hranei pestii au nevoie de oxigen mai mult. Din acest motiv se recomanda hranirea pestilor dimineata sau inaintea de masa.

Concluzii

Masurarea concentratiei de oxigen

Masurarea concentratiei de oxigen are sens doar in cazul masuratorilor extreme, din zori de zi sau dupa masa (orele 14-15), la fel ca si in cazul masuratorilor pH-ului. In cazul iazurilor ornamentale mici, investitia in instrumente de masurare a concentratiei a oxigenului nu este intotdeauna pe deplin justificata.

Respectarea sfaturilor anterioare va duce la mentinerea concentratiei de oxigen in limitele normale. 

 De stiut:

• Concentratia excesiva de oxigen duce la variatii exreme ale pHului, dar si la distrugerea coloniilor de alge si macrofite – care va aduce ulterior la scaderea concentratiei de oxigen.
•  Concentratia slaba de oxigen este rezultatul unei activitati slabe de fotosinteza, a concentratiei prea mari a vietuitoarelor consumatoare de oxigen (zooplanctoni, pesti), sau a nivelului ridicat de descompunere a materialului organic.
• Pentru a preveni scaderea drastica a nivelului de oxigen iarna, eliminati zapada de pe luciul ghetii. Primind lumina chiar prin gheata, fotosinteza va functiona in continuare. 
• Mentineti deschis o copca de aer pe perioada de iarna.
• O pompa de aerare este binevenita intotdeauna la un lac. Chiar daca utilizarea lor nu este totdeauna necesara, in caz de nevoie va elimina riscurile create de o dezoxigenare drastica.
  

Surse aditionale

• www.lac.ro - notiuni de hidrobiologia apei
• thegardenpondblog.org.uk/
• diurnal changes of disolved oxygen content
• factors influencing the total disolved oxygen content
• http://www.longline.co.uk/site/products/aquaculture/POND/features/
• http://www.pescar-sportiv.ro/utile/10/Meteosensibilitatea.htm

participati la dezbaterea acestui subiect >

Instructiuni de utilizare - Pompa Aerare Libel Oxy 100

pompa aerare Libel OXy 100

Libel Oxy 100 este o pompa de aerare hobby destinat pentru iazuri de mici dimensiuni si acvarii.

Libel Oxy ofera iazului Dvs o alimentare continua cu aer. Pestii din iaz au in permanenta nevoie de aerare pe care le primesc, partial, de la plantele acvatice. 

Cu cat temperatura apei este mai mare cu atat cantitatea de aer inglobat in apa este mai mica. In zilele foarte calde, in special atunci cand oglinda de apa este expusa la soare mai mult timp iar adancimea apei este mica, din cauza supraincalzirii pestii vin la suprafata si incearca sa primeasca aer din atmosfera.

Cand observati ca pestii “trag la pipa” atunci puteti fi siguri ca dezoxigenarea pune in pericol viata lor.

In timpul iernii oglinda de apa ingheata. In locul dezoxigenarii apare, in schimb, problema intoxicarii cu substante eliminate de bacteriile anaerobe ce descompun sedimentele aflate la fundul apei. Daca oglinda de apa este inghetata, aceste gaze nu pot fi aerisite si produc intoxicarea pestilor.

Primavara, dupa dezghet, pot fi gasiti pesti care au murit din cauza intoxicarii si nu neaparat din cauza inghetului.

Montare
Montati pompa la loc uscat, in interiorul unei incaperi, la o inaltime suficienta pentru ca apa sa nu poata curge inapoi in pompa. Fixati pompa pentru ca aceasta sa nu poata sa se deplaseze din cauza vibratiilor. 

Distanta de la iaz nu poate fi mai mult de 10 m. 

Fixati piatra de aerare la capatul furtunului si asezati-l in apa, preferabil la o inaltime de cel putin 10 cm de fundul apei. Asigurati-va ca furtunul nu este strangulat. Racordati celalalt capat al tubului la pompa. Taiati surplusul de furtun.
In timpul iernii utilizati pompa de apa pentru a mentine o copca deschisa permanent. In acest caz fixati piatra de aerare la marginea malului, la o adancime de 25-35 cm. Nu lasati piatra la fundul iazului pentru ca aerul in perioade geroase vor raci apa din fund in mod exagerat iar pestii vor putea ingheta. Iarna se recomanda sa utilizati pompa si fara piatra de aerare.

Masuri de siguranta
La orice interventie asigurati-va ca pompa este decuplata de la retea. 

Pompa nu va intra niciodata in contact direct cu apa. 

Nu atingeti apa niciodata cand exista o instalatie electrica in functiune (pompe de aer sau apa, sisteme de iluminat, etc)

Intretinere
Pompa se curata cu o carpa uscata. 

Capul de aerare se verifica periodic pentru a nu fi colmatat din cauza algelor. 

Verificati intotdeauna daca pompa functioneaza corect.
Utilizati pompa doar pentru domeniul pentru care a fost proiectat, in concordanta cu acest manual de utilizare. 

Pompa sau cablul electric distrus nu poate fi reparat. In acest caz se va dezafecta pompa imediat. 

Pastrati documentele insotitoare pentru eventuale reclamatii.
Garantia se refera la defectiuni de material sau asamblare. Partile in miscare sunt considerate piese care sunt supuse uzurii si nu este acoperita de garantie.

www.lac.ro info@lac.ro Tel/fax 0259 313 427

Circuitul Azotului in apa din iaz

Pentru a intelege schimbarile si procesele ce exista in fiecare mediu acvatic este important de inteles principiul Circuitului Azotului.

Inainte de a intra in detalii trebuie sa clarificam cateva detalii.

Echilibrul biologic, atat de des invocat in cazul iazurilor ornamentale are importanta foarte mare. Daca omitem sensul cuvantului "echilibru" vom cadea in erori precum: "degeaba am cumparat un filtru, iazul meu tot nu este curat, samd".

Ce inseamna ECHILIBRU?  Echilibrul biologic al apei din iaz inseamna ca exista o relatie stransa si de egalitate intre imput si output, adica intre o cantitate ce este pusa pe talerul unui cantar, reprezentand substantele chimice ce intra in apa, respectiv cantitatea din celalalt taler, adica de substante chimice ce vor fi extrase din apa.

Chiar daca exista un filtru, daca capacitatea acestuia de filtrare este mai mica decat aportul proaspat, talerul balantei se va dezechilibra.

Prin analogie, daca ar exista o forta mai mare in partea de output, adica extragem mai multe substante din apa, decat cele care se produc in timp, apa devine prea saraca, apa iazului nu va mai putea sustine, in acest exemplu, viata plantelor.

Ciclul azotului inseamna urmatoarele:

CICLUL SUPERIOR: (din exterior inspre apa)

exista materiale ce se descompun in apa:

• hrana digerata a pestilor - excremente
• hrana nedigerata
• resturi de vegetatie moarta (plante, alge)
• organisme moarte (bacterii, paraziti, fitoplanctoni, melci, broaste, etc)

descompunerea acestor materiale se face prin intermediul bacteriilor, ciuperci, etc

Pe urma descompunerii rezulta amoniul

Bacteriile nitrificatoare (nitrosomonas) prelucreaza amoniul in nitriti. Nitritii nu pot fi asimilati de plante, ci eventual de catre alge.

La urma lor un alt tip de alge (nitrobacter, nitrospira) prelucreaza nitritii in nitrati, ce vor fi asimilati de catre alge, plante sau eliminate ca si gaze din iaz.

In acest fel se inchide ciclul superior al azotului

CICLUL INFERIOR (din fundul iazului)

Sedimentele din fundul iazului, adica namolul sunt descompuse - relativ lent - printr-un proces anaerob de denitrificare de catre bacterii anaerobe. Descompunerea anaeroba se datoreaza acidizarii excesive a namolului ce nu permite o activitate bacteriana aeroba.   Descompunerile anaerobe elimina si alte gaze de putrefactie.

Nitratii sunt eliberati in forma gazoasa din lac.

*Procesul de descompunere din stratele de namol se pot accelera prin utilizarea de substante care prin reglarea aciditatii permit o descompunere aeroba. Asa numitele oxidatoare de sedimente accelereaza descompunerea namolului din fundul iazului cu mare succes.

Daca descompunerea namolului este mai lenta decat acumularea ei, atunci procesul se incetineste, iar rezultatul este o acumulare excesiva de namol poluant, ce afecteaza serios calitatea apei (pestii rascolesc namolul murdarind apa,  gazele de putrefactie incarca excesiv apa sub stratul de gheata, ducand la moartea pestilor).

Alti factori care contribuie la circuitul azotului:

• vantul: care accelereaza aerarea si degajarea gazelor
• pompele de recirculare care antreneaza apele stagnante, aduce aport de oxigen si elimina gazele mai grele din apa.
• pompele de aerare, prin aportul de oxigen imbunatatesc considerabil calitatea apei.
• lumina care accelereaza fotosinteza, deci captarea nitratilor de catre plante
• caldura, cu acelasi efect
• Fitoplanctonii, scoicile si alte vietuitoare care absorb cantitati imense de alge.
• nu in ultimul rand - sistemul de filtrare

Cum are loc procesul de denitrificare in iazul ornamental?

Iazul nou nout, izolat cu membrana, umpluta cu apa curata, cu sistemul de filtrare montat (incluzand filtrul, sterilizatoarele cu ultraviolete si pompa) si pus in functiune este pregatita. Poate ati pus deja si cativa pesti ornamentali in iaz. Aici trebuie sa mentionam faptul ca ar fi mai bine sa asteptati cu pestii cateva saptamani, pana apa intra intr-un echilibru. Ulterior stabilizarea apei va fi mult mai usoara si nici pestii nu vor suferi. (Unii specialisti considera ca introducerea pestilor in lac din primul moment va facilita proliferarea bacteriana tocmai din cauza aportului mai mare de azot cu care se hranesc. Afirmatia este adevarata, dar problemele pot fi, totusi, mai multe si mai severe).

Filtrul biologic nu este complet functional inca. Filtrul are nevoie de maturare. Bacteriile Nitrosomonas si Nitrobacter care vor coloniza mediile filtrante au nevoie de timp pentru a se inmulti suficient sa poata face fata scopului pentru care filtrul este folosit. Este nevoie de crearea unei armate de bacterii suficient de numeroase pentru a putea lupta eficient cu azotul.

Pentru accelerarea procesului de colonizare bacteriana exista in comert colonii bacteriene preparate, in forma de praf deshidratat ce asigura o initiere a filtrului intr-un timp de doar cateva zile. Printre acestea amintim Aqua Bactifit de la Ubbink sau Bacterial de la Velda (exista doze pentru un iaz de 5000 l., 20.000 l. sau 50.000 l. Exista si doze special destinate filtrelor, dar continutul lor este, practic, identic cu cele amintite anterior.

Aceste bacterii se hranesc cu azotul din amoniul, in prezenta oxigenului. Pestii si alte vietuitoare din iaz elimina excremente bogate in aceste substante minerale necesare bacteriilor.

PROCESUL DE NITRIFICARE - STADIUL 1

Nitrosomonas, bacteria care se hraneste cu amoniul, converteste amoniul in nitriti (NO2) ce este mai putin otravitor, dar totusi toxic pentru pesti. Pestii, in medie, suporta o concentratie dubla de nitriti fata de amoniu. Deci bacteriile Nitrosomonas se hranesc cu amoniul convertindu-le in nitriti. 

Rata de duplicare a bacteriilor Nitrosomonas este de aproximativ 18 ore (influentat de cantitatea de hrana la dispozitie si de temperatura). In stadiul initial producerea de amoniu este mai mare decat potentialul de asimilare ale bacteriilor, deoarece biomasa, colonia bacteriana nu este inca suficient dezvoltata.

In procesul de convertire al amoniului in  nitriti se intampla urmatoarele reactii:  

amoniul (NH4) + Oxigen (O2) = nitriti (NO2) + mult hidrogen (H). 

Dupa cateva zile, (1-2 saptamani)  se va observa o scadere a procentului de amoniu in paralel cu cresterea procentului de nitriti. Dupa trecerea unui timp similar nivelul amoniului va scadea dramatic. Dupa cca. 40 de zile concentratia de amoniu va fi neglijabila, cu toate ca pestii vor produce in continuare excremente ce se descompun in amoniu

PROCESUL DE NITRIFICARE - STADIUL 2

In acest stadiu mai avansat apar bacteriile Nitrobacter ce au rolul de a converti nitritii, produsi in stadiul intai, in nitrati. Nitratii se vor acumula dupa acest proces in lac, cu exceptia cazului in care  exista suficiente plante acvatice ce vor prelua nitratii pentru dezvoltarea lor. Plantele utilizeaza azotul din nitrati pentru a se dezvolta.

Chimic, procesul de nitrificare din acest stadiu este urmatoarea:

2 unitati de nitriti  (2xNO2) + oxigen (O2) = 2 unitati de nitrati (2xNO3).

Dupa trecerea unei perioade de cca. 40 de zile decand iazul si sistemul de filtrare a fost pornit se va constata nu numai scaderea considerabila a concentratiei de amoniu ci si ale nitritilor. Acesta este momentul in care filtrul Dumneavoastra a ajuns la maturitate, fiind capabil sa prelucreze amoniul in nitriti iar mai apoi in nitrati.

Daca aveti deja pesti in iaz (contrar sfaturilor noastre, sau doar putini pesti inca), acesta este momentul in care se pot aduce, treptat, mai multi pesti, pana se ajunge la cantitatea dorita si acceptabila.

Secretul mentinerii nivelului de amoniu la o scara acceptabila consta in introducerea treptata a pestilor in iaz. Astfel se ofera timp suficient si bacteriilor sa se inmulteasca in cantitati suficiente pentru a putea prelua surplusul de compusi de azot.

o alta reprezentare a ciclului azotului

Cum sa imbunatatesc performanta filtrului biologic?

Primul pas pentru imbunatatirea sistemului de filtrare este reducerea presiunii azotului asupra filtrului.

• hraniti pestii doar cu hrana de calitate, cu continut ridicat de proteine si continut scazut de substante inutile organismului pestilor. Asigurati-va si de prezenta vitaminelor si mineralelor vitale.
• creati posibilitatea de a avea suprafete mai mari de colonii bacteriene. Cu cat suprafata activa este mai mare cu atat activitatea bacteriana este mai profunda.
• Verificati si spalati filtrele daca se colmateaza. Mediile de filtrare se clatesc usor, doar atat cat sa eliminati depunerile de namol. Nu spalati filtrele (in nici un caz cu detergent) pentru a nu indeparta bacteriile din mediile de filtrare. Acel film brun-roscat este colonia bacteriana nitrificatoare.
• Daca constatati lipsa de oxigen, luati masuri pentru o recirculare a apei, eventual montati o pompa de aerare. Nu uitati, bacteriile nitrificatoare consuma oxigen si este destul de probabil sa consume in exces oxigenul din apa. O mica cascada sau montarea iesirii apei din sistemul de filtrare ,in asa fel incat sa aereze apa, este foarte utila.
• Nu opriti sistemul de filtrare. Daca bacteriile nu dispun de oxigen suficient in termen de cateva ore acestea incep sa moara, rezultand in cresterea valorilor de amoniu. Daca sunteti nevoiti sa opriti sistemul de filtrare pentru mai multe ore, recomandam sa instalati o pompita de aerare pentru a mentine bacteriile in viata. In caz contrar veti fi nevoiti sa spalati complet filtrul si sa o luati de la capat toata procedura de inoculare si initiera bacteriana.
• Iazurile mari sau crescatoriile intensive de pesti au nevoie de filtre speciale.
• Sterilizatoarele cu ultraviolete au un rol important in mentinerea apei din iaz intr-o stare sanatoasa. O concentratie mare de alge din apa vor capta prea mult oxigen din apa, iar in acest fel moartea pestilor prin sufocare este iminenta.

Deci, recapituland: "ciclul azotului" este numit astfel, pentru ca azotul este mereu prezent in apa, aflandu-se in mai multe stadii de metamorfoza: hrana - excremente - amoniu - nitriti - nitrati - plante - oxigen

Filtrele de iaz si importanta lor

Filtrul de iaz este esential pentru purificarea apei, eliminand compusii chimici toxici produsi de pesti, alte vietati acvatice, plante in descompunere, hrana pentru pesti precum si poluantii ce provin din exteriorul lacului.
In special in cazul iazurilor cu pesti neconsiderarea importantei mentinerii calitatii apei poate cauza fatalitati in populatia cu pesti, dar in majoritatea cazurilor va avea ca efect un iaz murdar, neintretinut si neplacut din punct de vedere estetic, un focar de infectie si nu numai.

Cati dintre Dumneavoastra ati primit sau ati pescuit un pestisor pe care l-ati pus intr-un acvatiu sau doar intr-o galeata pentru ca sarmanul peste sa moara in scurt timp?

Fara a realiza faptul ca ati pus pestisorul sa traiasca in toaleta proprie amoniul si nitritii proveniti din excrementele sale au devenit otrava cauzatoare mortii.

Filtrele biologice, din acest punct de vedere sunt importante pentru captarea, prelucrarea si eliminarea compusilor chimici atat de nocivi din apa iazului.

Chiar am nevoie de un sistem de filtrare in iaz?

Daca nu doriti pesti in iaz, dar puneti plante acvatice, atunci cu un pic de atentie veti putea crea o oaza frumoasa si sanatoasa fara montarea unui filtru. Probabil, insa, va fi nevoie de o pompita pentru a misca apa pentru ca stagnarea apei poate crea probleme ulterioare. Despre cum sa creem un biotop este o tema separata.

Ce fel de filtru sa montez in iazul meu?

Daca iazul Dumneavoastra are marime mica-medie si doriti sa tineti cativa pesti de decor in ea (crap Koi, carasi aurii, etc) veti avea nevoie de un sistem de filtrare care sa fie capabil de preluarea unei cantitati considerabile de apa. 

In acest caz un filtru simplu, un filtru multicameral mic sau un filtru de presiune poate fi o alegere inteleapta.

Daca iazul Dumneavoastra are marime considerabila si multi pesti in ea, in special crapi Koi, atunci veti avea nevoie de un sistem de filtrare special proiectat pentru aceasta. Este de preferat sa apelati la un bun specialist, care sa va recomande sau chiar sa va monteze un asemenea sistem si sa garanteze pentru eficienta ei. Costurile unui asemenea sistem de filtrare este destul de mare, deci nu este recomandat sa va aventurati sa alegeti Dumneavoastra solutia cea mai potrivita. Dupa ce veti cheltui sume considerabile si sistemul nu va functiona, va fi tarziu de remediat problema fara noi costuri inutile. In orice caz, filtrele recomandate pentru iazurile mari sunt cele multicamerale profesionale.

Daca doriti o crescatorie de pesti intensiva, atunci va trebui utilizat sisteme ce extrag cantitati imense de reziduuri solide si sa descompuna substantele nocive in suspensia apei. Din acest motiv prefiltrele cu sita sau pasla, combinate cu filtrele cu granule (asa numitele bead filters) si skimmerele de proteine sunt combinatia ideala. Prefiltrele elimina eficient fecalele inca nedescompuse, filtrele cu granule descompun aceste substante amoniacale din apa, iar skimmerele de proteine elimina spuma rezultata din coagularea proteinelor ce provin din hrana pestilor. Si in acest caz  (poate si mai mult) este valabil sfatul de a apela la un specialist. Moartea sau imbolnavirea pestilor din cauza unui sistem de filtrare ineficient va genera pagube si pierderi ulterioare mari.

Nu in ultimul rand lampile cu ultraviolete UV-C sunt esentiale si vitale pentru a oferi o apa sanatoasa si curata in iaz. Lampile cu ultraviolete au devenit un accesoriu aproape indispensabil in iazurile cu si fara pesti. 

Sistemul de functionare al lampilor cu ultraviolete - pe scurt - este urmatoarea:

- radiatiile ultraviolete emanate de bec si exercitate asupra apei ce trece in corpul lampii duce la distrugerea ADN-ului algelor si lasa algele sa floculeze, adica sa se lipeasca unele de altele, putand fi captate de un filtru mecanic. Eliminarea prin aceasta metoda a algelor va duce la o limpezire rapida a apei. Dar nu numai algele sunt afectate ci si o serie de alti microbi nocivi vor fi eliminati din apa. ( dati click aici pt un tabel cu bacteriile sterilizate raportate la perioada necesara de expunere la razele UV-C, precum si pt tabelul cu efectele irdierii)

Utilizarea unui sistem de sterilizare cu ultraviolete este eficienta doar in combinatie cu un sistem de filtrare mecanic si biologic eficient. Daca nu exista un sistem de filtrare, atunci algele distruse reintra in circuitul natural (circuitul azotului, Nitrogen circle) si va deveni din nou o sursa de majorare a compusilor chimici din apa.

Filtrul este eficient doar atat cat de calitativ este mediul de filtrare

Fiecare sistem de filtrare vine cu mediile sale de filtrare gata pregatite, asa cum producatorul l-a considerat cel mai eficient (uneori doar pur si simplu mai ieftin).

Modificarea structurala a filtrelor, pentru a utiliza alte tipuri de medii de filtrare nu este totdeauna posibila sau nu va duce la efectele scontate. Totusi, din timp in timp va fi nevoie de schimbarea mediilor de filtrare:

- buretii se uzeaza si necesita schimbare;

- zeolita se incarca si nu mai este eficienta (zeolita se poate, totusi, regenera in apa sarata, dar la fel ca un acumulator, aceasta regenerare nu este posibila la infinit, porii se incarca, depunerile de saruri vor reduce semnificativ suprafata activa, etc);

- carbunele activ se incarca si nu poate fi regenerat.

Pentru schimbarea mediilor de filtrare alegeti intotdeauna produsele cele mai bune calitativ.

Cum sa aleg filtrul de iaz cel mai potrivit?

In primul rand este nevoie de cunoscut volumul iazului, nu neaparat cu exactitate, dar o aproximatie de 80% va da idea despre volumul de apa ce necesita a fi filtrat.

Fiecare filtru biologic este destinat pentru a prelucra o cantitate anume de apa. Din acest motiv volumul maxim recomandat de catre producatorul filtrului nu trebuie sa fie mai mica decat volumul apei din iaz.

In afara de volumul maxim al filtrului, va trebui sa luam in considerare si eficienta cu care va putea prelucra o cantitate anume de apa. Aici sunt diferente considerabile, multi producatori exagereaza in prezentarea volumului maxim doar pentru a justifica pretul comparat cu concurenta. Unele filtre sunt mai mult mecanice, altele sunt mai eficiente in descompunerea biologica.

Celalalt factor - foarte important de altfel - este concentratia de substante (particule si substantele  chimice minerale si organice in suspensia apei) ce trebuie eliminat. Degeaba se incadreaza filtrul in volumul iazului daca concentratia apei este atat de mare incat nu poate elimina eficient volumul de poluanti ce se genereaza constant in apa iazului.

Regula de baza este urmatoarea (aici vom face o exemplificare pentru a intelege mai bine sensul volumului maxim prelucrabil de catre filtru):

Filtrul comparat este destinat pt un iaz de 10000 litri:

- volumul maxim se refera la conditia ideala: iaz cu plante suficiente si fara pesti - 10000 l.

- iaz cu plante suficiente dar cu pesti - 1/2 din volum, adica destinat unui iaz de 5000 l.

- iaz fara plante si fara pesti - 1/2 din volum, adica destinat unui iaz de 5000 l.

- iaz fara plante si fara pesti - 1/4 din volum, adica destinat unui iaz de 2500 l.

 Si in acest caz este vorba de pesti in cantitati rezonabile!

Tabelul de mai jos este o prezentare in ceea ce inseamna modificarea capacitatii filtrului in raport cu tipul iazului (continutul de plante si pesti din iaz). Tabelul se refera, in acest caz, la produsele Ubbink, dar pot fi gasite si la alti producatori. 

In cazul nostru este important de identifacat diferentele majore legate de tipul iazului si filtrul ales.

Pentru a intelege mai bine coloanele, acestea sunt urmatoarele: 

volumul de apa / filtrul ales / becul de ultraviolete  / pompa necesara pentru sistemul de filtrare

Tabelul pt alegerea sistemului de filtrare pt un iaz preponderent cu pesti. sursa: Ubbink

Tabelul pt alegerea sistemului de filtrare pt un iaz cu plante si cu pesti. Sursa: Ubbink

Combinatia: filtru biologic + bec ultraviolete UV-C

- elimina toxinele din apa - filtrul biologic de iaz elimina toxinele (amoniul si nitritii) produsi pe urma descompunerii excrementelor, microorganismelor moarte, algelor si a resturilor de plante moarte. Ganditi-va ca ar trebui sa traiti intr-o incapere inchisa unde sunteti nevoiti sa traiti, sa va hraniti si sa utilizati toaleta fara sa aveti posibilitate de a aerisi incaperea, de a elimina gunoiul si deseurile menajere, fara sa puteti trage apa la toaleta. Exact acest lucru se intampla si in iaz cu pestii Dumneavoastra.

- eliminarea reziduurilor solide - depuse in fundul iazului (namol), ce plutesc la suprafata (frunze, praf, etc), sau imerse in volumul apei. Majoritatea filtrelor le capteaza prin intermediul unor site, bureti, perii, camin cu vortex, in functie de tipul sistemului de filtrare.

- controlul apei inverzite - sterilizatorul cu ultraviolete tine sub control "inflorirea apei" adica inverzirea accentuata provocata de inmultirea algelor unicelulare. Algele inmultite, care exista in suspensia apei sau plutesc pe luciul apei produc efectul de "supa de spanac". Sterilizatorul cu ultraviolete este benefica si in lupta contra bacteriilor nedorite si parazitilor. 

Neluarea de masuri indestulatoare va aduce la incarcarea iazului cu alge. 

Inmultirea accentuata a algelor va scadea dramatic nivelul de oxigen din apa, ducand la probleme serioase, sau chiar moarte pentru pesti.

• Legate de acest material, situl nostru mai contine o serie de informatii utile, iar pe masura posibilitatii noastre, noi si noi articole interesante vor fi publicate in continuare.
• Abonati-va la stirile noastre pentru a fi la curent cu noile informatii. 
• Conectati-va cu blogul  nostru. 
• Sugestii pentru teme noi sunt binevenite.

Speram ca aceste informatii v-au fost si sunt utile 

Pregatirea iazului pentru iarna

La inceputul perioadei de iarna foarte multi proprietari de iazuri ornamentale sar tresariti si se simt nepregatiti si neinformati. Ce sa fac cu iazul iarna? Ce fac cu pestii, ce fac cu plantele, cu pompele, cu filtrele?

Pregatirea iazului pentru iernat ar fi trebuit sa fie precedata deja de unele masuri din toamna tarzie. Daca ati omis, atunci poate inca nu este prea tarziu sa va apucati de treaba: ....

Protejati iazul contra inghetului cu copca de polistiren

Protejati iazul cu pesti iarna.
Asigurati-va din timp contra inghetului cu copca de polistiren.

Copca de polistiren este cea mai la indemana posibilitate de a va proteja iazul contra inghetului complet. In cazul iazului nu este nevoie de a mentine luciul apei complet neinghetat ci a mentine doar un singur orificiu deschis.
Motivul este simplu.

Hidrobiologia apei

INTRODUCERE

Hidrobiologia este stiinta care cerceteaza organismele acvatice respectiv interactiunile dintre factorii vii (biologici) precum si factorii fizici si chimici.

In privinta peisagistilor, este foarte important pentru a putea identifica daca calitatea apei este potrivita cu scopul acesteia. De aici rezulta ca apa va trebui sa respecte criterii speciale in cazul in care este nevoie de apa potabila, apa din acvarii, iazuri si helestee, piscine biologice, etc.

In cazul iazurilor ornamentale, cerinta ar fi o apa cristalina, in timp ce asigura substantele nutritive necesare cresterii biosistemului, cerinte cu totul antagonice.

Calitatea apei include specificatii biologice, fizice si chimice, care sunt factori indisolubili.

In general se accepta principiul potrivit caruia in iazuri ornamentale functionarea ecosistemului este guvernata de interactiunea factorilor biologici. In cazul in care este necesar cantitati de organisme biologice ridicate (helestee), modificari importante sunt provocate, de regula, de factori biologici. Acelasi lucru se intampla si in cazul iazurilor ornamentale neingrijite, suprapopulate cu alge.

Din pacate modificarile chimice nu pot fi intotdeauna detectate cu ochiul liber. Din acest motiv se impune initierea noastra in procesele chimice din apa.

FACTORI CHIMICI SI FIZICI CE INFLUENTEAZA ECOSISTEMUL ACVATIC

LUMINA

Radiatiile electromagnetice ce ajung pe suprafata pamantului sunt vizibile in procent de 55%. Din aceasta cantitate doar 14% va strapunge suprafata, restul este reflectat de oglinda de apa. Lumina isi modifica componenta spectrala pe parcursul inaintarii in profunzime, scazand in intensitate. In apa clara, la adancime de 1 metru jumatate din energia luminii este transformata in caldura. Culoarea apei este data de spectrul de culoare nefiltrata dar si de suspensiile aflate in apa ce absorb lumina.

Opacitatea reduce considerabil cantitatea de lumina din apa.

In principiu se accepta faptul ca in zona noastra fotosinteza si respiratea este identica in adancimea in care cantitatea de lumina este de doar 1% din cantitatea de lumina de la suprafata. Acest nivel se numeste strat de compensare.

In practica

In caz ideal apa este complet transparenta, nu are suspensii si nu poate fi observata o coloratie cauzata de catre alge. In acest scop este necesar:

- extragerea regulata a sedimentatiei

- popularea deasa cu plante acvatice in din momentul punerii in folosinta a iazului, pentru a ajuta la asimilarea substantelor nutritive din apa.

- Plantarea de nuferi si plante acvatice asimilate cu rolul de a acoperi cca. 50% din suprafata apei, in vederea protejarii apei de actiunea radiatiilor luminii.

Apa putin tulbure, verzuie sau albastruie arata suprapopularea cu alge

Apa transparenta sau putin tulbure, de culoarea maro, ne poate da indicii despre distrugerea masiva a macrofitelor dar si a colorarii cauzate de descompunerea frunzelor si resturilor vegetale.

Apa opaca ne da indicii asupra suprapopularii bacteriene, caz in care se impune o reconstruire completa a iazului.

TEMPERATURA

Incalzirea apei este cauzata preponderent de catre radiatiile solare. Absorbtia razelor si implicit incalzirea apei, se reduce drastic in adancime. O parte a incalzirii apei din zonele adanci este cauzata prin transfer al curentilor de conventie precum si de miscarea eoliana.

Este important de stiut faptul ca densitatea cea mai mare a apei este la 4 °C, scazand in ambele directii. Acest efect se numeste stratificare inversa, caci stratul superior poate fi nu doar mai cald ci si mai rece (gheata). Aceasta stratificare este cauzat de diferentele atat de mari de densitate intre straturile de apa cu temperaturi diferite, incat aceste straturi nu se intrepatrund, iar puterea vantului nu este destula pentru a cauza imixtiunea straturilor.

In ape putin adanci, stratificarea nu poate avea loc. In timpul noptii straturile se unifica.

In practica:

O adancime de minim 1 metru este absolut necesara in cazul iazurilor ornamentale pentru a preveni incalzirea excesiva vara si a inghetarii complete iarna. Adancimea minima recomandata poate fi chiar mai mare. In zonele climatice mai calde adancimea mai mare este necesara pentru a putea sustine numeroasele forme de viata care au nevoie de temperaturi constante si moderate (ex. pestii). In zonele climatice mai reci, stratul de gheata excesiv poate provoca probleme.

In cazul in care apa ingheata complet, este nevoie de asigurarea aerisirii apei. Acest lucru poate fi efectuat prin plasarea unui smoc de paie in apa, prin care sa se poata asigura schimbul de gaze.

alta modalitate de prevenire a inghetarii complete este utilizarea unor dispozitive izolate (copca din polistiren), prevazut cu capac de izolare. Daca, dupa o inghetare completa, se extrage o cantitate de apa din iaz, se poate oferi un strat minim de izolare intre gheata si apa, fapt ce ajuta la pastrarea mai optima a temperaturii in apa. Atentie! Acest lucru se va face doar in iazuri protejate corespunzator, in caz contrar gheata aflata fara suport inferior si pe care ar pasi eventual persoane sau animale s-ar putea surpa usor, putand duce la accidente tragice.

Se poate monta si o pompa de aerare. Atentie! Daca se monteaza capul duzei de aerare la mare adancime atunci nu facem altceva decat racim excesiv straturile inferioare de apa (vezi stratificarea), fapt ce poate duce la moartea pestilor. Plasati aeratoarele la marginea iazului. Cuplarea pompei de aerare cu o copca de polistiren are cea mai buna eficienta.

MISCAREA APEI

Miscarea apei este provocata de factori eolieni precum si de miscarile curentilor ascendenti /descendenti provocate de modificarea temperaturii apei.

In ape putin adanci straturile superioare calde, in cursul noptii pot sa se raceasca mai mult decat straturile inferioare, provocand amestecarea acestor straturi, fara ca sa fie nevoie de actiunea vantului.

In cazul incalzirii stratului superior in timpul zilei, doar vanturi extrem de puternice pot provoca amestecarea straturilor.

Daca consideram ca diferenta de densitate intre apa de 4 si 5°C ca fiind 1 unitate, atunci diferenta de densitate intre apa de 24 si 25°C este de 31 de unitati, iar in cazul apei de 29 si 30°C este deja de 37 unitati. De aici rezulta faptul ca temperatura mai ridicata a apei in timpul zile produce o stratificare mai stabila, iar posibilitatea amestecarii straturilor in timpul noptii este mai redusa.

In iazuri putin adanci, fara stratificare stabila, la un vant de 7km/h se poate produce amestecarea totala, fapt ce poate duce la consecinte, dupa cum urmeaza:

- distrugerea organismelor sensibile,

- cresterea concentratiei de particule in suspensie

- cresterea opacitatii si reducerea transparentei apei

- cresterea concentratiei de oxigen in straturile de apa superioare ale sedimentului

- preluarea substantelor nutritive din sedimente si preluate de apa

In practica:

Miscarea apei din iazuri ornamentale in timpul verii cu ajutorul pompelor cu circuit inchis este benefica, pentru ca:

- rupe stratificarea, impiedicand incalzirea excesiva a stratului de apa superioara

- creste concentratia de oxigen in zona populata de plante cu frunze plutitoare

Miscarea excesiva a apei poate avea, totusi, efecte nefaste:

- antreneaza sedimentele din fundul iazului

- actioneaza nefavorabil asupra organismelor din apa

CONCENTRATIA DE IONI

Continutul de ioni totali anorganici depinde de capacitatea apei nemineralizata de a dizolva substante chimice din roci. Nivelul concentratiei de ioni totali poate fi masurata cu aparatura speciala ce masoara conductibilitatea apei.

Concentratia de ioni totali poate fi influentata si de volumul de apa evaporata, de cantitatea de ioni eliberati pe urma descompunerii materialelor organice, tratarea cu var si cu ingrasamint organic (in cazul helesteelor cu pesti).

Nu intram aici in detalii specifice in special in cazul crescatoriilor de pesti.

In practica:

Nivelul concentratii de ioni totali anorganici precum si concentratiei de ioni ale apei pot fi obtinute din statisticile Apelor Romane. In cazul utilizarii apelor din fantani, se recomanda testarea apei.

In cazul proiectarii iazului trebuie avut in vedere amplasarea acestuia, in sensul ca apele torentiale sa nu poata patrunda in iazuri.

In Romania, raportul dintre nivelul de evaporare si a precipitatiei are o balanta negativa (in special in cazul iazurilor cu adancimi mici, care se incalzesc excesiv). Din acest motiv trebuie sa calculam cu o crestere a concentratiei de sustante minerale si organice in apa.

Se recomanda suplinirea cantitatii de apa pierdute in cazul scaderii apei prin evaporare cu 3-5 cm. Suplinirea apei se va efectua cu apa captata din precipitatii, caz in care concentratia de ioni creste doar cu valori acceptabile. In caz contrar se impune schimbul apei cel putin odata pe an.

Schimbarea apei poate fi efectuata cu prilejul reconstructiei sau schimb treptat, cu 10-15 cm odata.

PH-ul

Multi confunda pH-ul apei cu duritatea apei, ce inseamna cantitatea de de calciu si magneziu dizolvata in apa.

Nivelul pH-ului se defineste pe o scara de la 0 la 14. pH-ul neutru este 7, sub acest nivel vorbim de aciditate, peste acest nivel vorbim de alcalinitate. Fiecare unitate este multiplul de 10 al unitatii precedente. Din acest motiv variatiile cele mai mici pe scara gradata sunt, de fapt, modificari drastice, ce afecteaza echilibrul biologic din apa, concentratia de nitriti sau amoniu va afecta inzecit mediul biologic din apa.

Molecula de apa compusa din doi atomi de Hidrogen si un atom de Oxigen se modifica in molecule de Hidroxoniu (H3O-) si Hidroxilion (OH-). Apa distilata proaspat are concentratii dde Hidroxoniu si Hidroxilion identice, pH-ul apei distilate fiind neutru.

Nivelul pH-ului se defineste pe baza raportului de molecule de apa cu doua sau trei atomi de Hidrogen. La diferente mici pH-ul este mare si invers. Organismele acvatice se inmultesc in mod ideal in apa cu nivelul pH-ului situat intre 6 – 8,3. Cu putine exceptii, sub 4, respectiv peste 11 unitati vor provoca moartea pestilor.

Efectul pH-ului este aparitia hidrogenului sulfurat sau al amoniului.

Nivelul pH-ului este influentat de concentratia de dioxid de carbon dizolvat in apa, cu efect hotarator asupra fotosintezei sau respiratiei. Respiratia produce dioxid de carbon in timp ce fotosinteza se bazeaza pe asimilarea dioxidului de carbon. In timpul zilei asimilarea CO2 este mai accentuata, iar in timpul noptii mai redusa decat eliberarea de CO2.

Nivelul pH-ului prezinta variatii in timpul zilei. Simplificand, putem enunta ca variatia pH-ului depinde de cantitatea de Calciu dizolvata in apa. CO2 dizolvat in apa, in timpul noptii, produce hidrocarbonat de calciu. Pe urma ecestei reactii se produc rezerve de CO2. Aceste rezerve confera stabilitate din punct de vedere a pH-ului in timpul zilei.

In practica:

Inainte de zori de zi se poate pompa cu grija apa care sa se scurga pe piatra de var sau, in cazul iazurilor mai mici, cu bicarbonat de calciu, dar numai in caz de aciditate pronuntata.

Pietrele de calcar utilizate in constructia marginii de iazuri sau a cascadelor nu ridica excesiv alcalinitatea, ci mai degraba o regleaza, oferind o stabilitate alcalina benefica. Se va evita, totusi, utilizarea de piatra de calcar macinata, sau cu porozitatea pronuntata.

Iazurile executate din beton sau stanci betonate pot elimina si dizolva in apa substante care sa ridice nivelul pH-ului peste 10 unitati. Trebuie evitat in special utilizarea de mortar sau material de tencuiala cu continut de var. In acest caz trebuie eliminat, pe cat posibil, existenta resturilor din constructie precum si a suprafetelor de beton neacoperite si neaparat trebuie acordat o perioada de cateva saptamani pentru stabilizarea apei. Acest sfat este foarte important in special in cazul in care se doreste popularea iazului cu pesti. Popularea cu pesti se va efectua doar la nivel constant de max 8 unitati pH.

In comert se gasesc teste simple sau speciale pentru determinarea pH-ului sau chiar a mai multor parametri din apa.

Masurarea parametrilor nu are sens si nu indica valori relevante doar in cazul in care se efectueaza in cele doua momente cruciale ale zilei. Primul moment este inainte de rasaritul soarelui, inainte de a se produce schimbarile biologice legate de fotosinteza si incalzire, respectiv in miezul zilei, cand incalzirea si fotosinteza si implicit efectele acestor fenomene este la apogeu. Cele doua masuratori va pot indica nivelul minim si maxim, precum si capacitatea de stabilizare „nivel de puffer” al apei. Nivelul scazut de dimineata precum si nivelul ridicat masurat dupa-amiaza, ce prezinta o diferenta mai mare de 2,5 unitati pH, semnaleaza necesitatea tratarii cu var – in special in cazul iazurilor cu pesti.

Apa utilizata din fantani este, de regula, alcalina. Din acest motiv se va avea in vedere controlul calitatii apei.

Utilizarea sistemelor de biofiltrare are ca efect un pH mai ridicat, dar nici intr-un caz la un nivel periculos.

In cazul in care se constata un nivel alcalin ridicat (peste 9 unitati) este nevoie de interventie de reglare urgenta. Scopul este diminuarea (nu distrugerea) activitatii de fotosinteza a plantelor. Acest lucru este valabil in special in cazul iazurilor cu pesti, care totusi se simt mai bine in mediu alcalin.

La valori ridicate se poate observa starea de stres a pestilor, facilitand imbolnavirea lor. Peste valori de 10 unitati moartea pestilor va fi semnul cel mai evident al dereglarii echilibrului din apa.

Se poate constata si depunerea unei cruste albe pe frunzele plantelor, datorate sarurilor minerale. In comert exista substante ce ajuta la reducerea alcalinitatii pH-.

OXIGENUL DIZOLVAT

Concentratia de oxigen in apa difera in functie de temperatura apei. Apa, in functie de temperatura, are o limita de absorbtie a oxigenului, valoare peste care vantul sau miscarea apei nu mai poate capta mai mult oxigen. Concentratii peste limitele de 100% sunt de origine vegetala, provenite de pe urma fotosintezei plantelor si a planctonilor. Cu ocazia miscarii apei (vant, pompare) concentratia de oxigen nu mai poate fi marita, ci din contra, scade pana la nivelul maxim de 100%.

Concentratia maxima de oxigen se poate masura dupa-masa iar cea mai redusa, inainte de zori.

Nivelul oxigenarii variaza si pe urma altor factori, ca de pilda: cantitatea de lumina, norii, masa biologica din apa, fotosinteza, respiratie.

Concentratia excesiva de oxigen duce la variatii exreme ale pH-ului, dar si la distrugerea coloniilor de alge si macrofite – care va aduce ulterior la scaderea concentratiei de oxigen.

Concentratia slaba de oxigen este rezultatul unei activitati slabe de fotosinteza, a concentratiei prea mari a vietuitoarelor consumatoare de oxigen (zooplanctoni, pesti), sau a nivelului ridicat de descompunere a materialului organic. O cantitate excesiva de plante care acopera suprafata apei impiedica, pe de o parte, fotosinteza plantelor acvatice, iar pe de alta parte, impiedica absorbtia oxigenului din aer. Sistemele de biofiltrare contribuie de asemenea la scaderea concentratiei de oxigen, din cauza ca bacteriile nitrificatoare sunt mari consumatoare de oxigen. Atentie! Un nivel scazut de oxigen, sau oprirea pentru o perioada de cateva ore a sistemului de filtrare va distruge iremediabil colonia de bacterii aerobe nitrificatoare!

Exemplu de variatie a concentratia de oxigen in raport de temperatura apei:

Ca exemplu: in cazul apei de 0°C, concentratia maxima de oxigen este de 14,16 mg/l, in timp ce la o apa de 35°C este de 7,04 mg/l

In practica.

Daca respectam indicatiile din paragraful dedicat pH-ului, atunci nu trebuie sa ne ingrijoram de lipsa oxigenului din apa.

Semnal clar de oxigenare slaba este atunci cand dimineata devreme pestii inoata la suprafata, si „trag la pipa”.

Concentratia de oxigen poate fi ridicata cu ajutorul pompelor de recirculare dar si a pompelor de aerare.

cantitate excesiva de pesti intr-un iaz prea mic va duce inevitabil la dezoxigenare. Rariti neaparat populatia. Un iaz mic cu pesti multi nu poate fi intretinut in mod natural, avand in vedere faptul ca nici in natura nu se gasesc lacuri minuscule in care sa existe populatii de pesti.

Pentru digerarea hranei pestii au nevoie de oxigen mai mult. Din acest motiv se recomanda hranirea pestilor dimineata sau inaintea de masa

Masurarea concentratiei de oxigen are sens doar in cazul masuratorilor extreme, din zori de zi sau dupa-masa (orele 14-15), la fel ca si in cazul masuratorilor pH-ului.

In cazul iazurilor ornamentale, investitia in instrumente de masurare a concentratiei a oxigenului nu are sens. Respectarea sfaturilor anterioare va duce la mentinerea concentratiei de oxigen in limitele normale.

CARBONUL

Carbonul existent in apa provine din doua surse: carbonul anorganic si caronul organic

CARBONUL ANORGANIC

Organismele acvatice fotosintetizante asimileaza carbonul anorganic pentru a-si putea cladi structura. Dioxidul de carbon este principala sursa de carbon. Fara a intra in detalii de chimie, mentionam faptul ca concentratia maxima de CO2 la 25ºC este de 0,48mg si un pH de 5,68 (similar cu aciditatea apei distilate). La o concentratie mai mare de CO2 spre exemplu la 30mg, aciditatea ajunge la un nivel de 4,8. Dioxidul de carbon nu poate influenta pH-ul pentru a scadea sub nivelul de 4,8 unitati. O scadere a pH-ului mai accentuata poate fi provocata de concentratii de acizi diferiti.

Cea mai mare problema poate fi cauzata, in schimb, de valori foarte ridicate ale pH-ului in timpul zilei, in iazuri nestabilizate, in cazul in care cantitati prea mari de plante acvatice asimileaza aproape in intregime stocul de dioxid de carbon. Pe urma producerii de hidroxid de calciu, alcalinitatea poate ajunge la nivel ingrijorator de ridicat, peste 11 unitati, caz in care carbonul este prezent doar in forma de CO3 .

CARBONUL ORGANIC

Carbonul organic provine din descompunerea organismelor moarte, din sedimentele din fundul apei precum si din excrementele vietuitoarelor acvatice, ingrasamintelor organice sau a hranei de pesti neconsumate.

Carbonul organic ajuta la acumularea de CO2 in apa dar este si sursa pentru proteinele necesare organismelor de filtrare din apa.

In procesul de descompunere a materialului organic are loc producerea de CO2 in conditii de descompunere aerob. In conditii anaerobe (in sedimente) se va produce CO2 si metan, in proportii egale. Metanul nu este periculos pentru pesti, dar conditiile in care apare vor afecta starea de sanatate a pestilor.

NITROGENUL

Nitrogenul din aer se dizolva in apa doar in cantitati minore si nu prea poate fi folosita de vietuitoare, exceptand cianobacteriile. In schimb nitrogenul anorganic se regaseste in apa in diferite concentratii in forme chimice diferite: nitritii: NO2-, amoniu nedisociat: NH3, nitratii: NO3- si ionii de amoniu NH4+

Aparitia nitritilor NO2- in iazuri este un semn ingrijorator dar rar intarnit, fiind intalnita la concentratii de O2 foarte scazute. Este periculos in special pentru pesti.

NH4+ si NO3- este necesar pentru inmultirea algelor.

Circuitul nitrogenului in apa este rezultatul activitatii microbiologice.

AMONIUL

Concentratia minima de amoniu in apa poate fi chiar fatala pentru pesti, predispunandu-le la boli. Din acest motiv se impune controlul nivelului de amoniu in apa in cazul in care se constata schimbari in starea apei. PH-ul crescut poate fi un semn al prezentei amoniului in apa.

Daca se constata prezenta amoniului, se impun masuri de urgenta pentru protectia pestilor.

Se impune schimbarea partiala a apei din iaz. In acest caz se va proceda la plasarea pestilor intr-un acvariu temporar, avand in vedere faptul ca un schimb drastic are ca efect schimbarea drastica a temperaturii apei, a concentratiei de clor din apa de retea.

Zeolita este un mediu foarte eficient pentru a absoarbe amoniul toxic. Se recomanda minim 50 g / m3 in sistemul de filtrare. Zeolita poate fi regenerata cu ajutorul sarii fara iod. 300 g sare dizolvata in 10 litri de apa. Se tine zeolita peste noapte in aceasta saramura si pe urma se clateste cu apa curata.

Zeolita poate fi presarata si pe fundul iazului, fiind un mediu propice pentru fixarea coloniilor de bacterii nitrificatoare. Amoniul legat de zeolita va fi hrana bacteriilor nitrificatoare.

Pe aceeasi principiu se bazeaza filtrele biologice care contin bacterii nitrosomonas si nitrobacter. Acesteste colonii bacteriene, in prezenta oxigenului, transforma amoniul in nitriti si mai apoi in nitrati mai putin toxici.

Filtrele biologice au nevoie de o perioada de colonizare de 6-8 saptamani, pentru a putea lucra la parametrii optimi. Utilizand medii bacteriene din comert, acest proces poate fi redus la 1-2 saptamani. Prescurtand aceasta perioada apa se va redresa mai repede si nu vom fi obligati la interventii de echilibrare.

Unele substante pot transforma amoniul in ioni de amoniu netoxici. Datorita faptului ca testul de amoniu va fi pozitiva si in acest caz, comportamentul pestilor va putea da raspuns asupra succesului transformarii chimice.

Dupa eliminarea amoniului din apa va trebui sa se verifice sursa poluarii. Cea mai elocventa explicatie este concentratia prea mare de pesti in apa. In iazurile populate de pesti, in timp, acestia cresc, se inmultesc, iar proprietarul nu se incumeta se se decida asupra raririi necesare.

Hrana nefolosita de pesti, plantele moarte sunt surse importante de amoniu. Din acest motiv se va evita furajarea excesiva si se va aduna hrana din apa dupa cateva minute de la hrănire. Se va aduna si frunzele si plantele moarte, florile de nuferi ofilite si, in special, frunzele cazute toamna. Se recomanda curatarea periodica a sedimentelor din apa, mai ales in cazul intretinerii de primavara.

NITRITII

Daca se constata existenta amoniului in apa, atunci mai mult ca sigur ca vom gasi concentratii ingrijoratoare de nitriti. Nitritii sunt foarte toxici pentru ca, legate de hemoglobina din sange, impiedica oxigenarea celulelor.

In cazul in care se constata concentratii de nitriti in apa se impune schimbarea partiala a apei. Tratarea se va face cu sare fara iod in urmatoarea concentratie: la fiecare mg de nitrit / l se va adauga 20 mg de sare dizolvata. Ex. La 1mg nitrit se va adauga 20 g sare / m3.

In practica

Iazurile populate corespunzator cu plante, care nu prezinta populatii semnificative de alge nu contin cantitati excesive de ioni de amoniu NH4+. Iazurile stabile nu contin concentratii periculoase de amoniu.

FOSFORUL

Fosforul este un element de baza necesar in viata vegetala, fiind principalul factor raspunzator de eutrofizarea apei. Pentru alge raportul ideal de C-N-P este de 44 - 7,2 – 1. Inmultirea algelor este influentata de minimul oricarui element. Deci, in cazul unei concentratii de fosfor de 0,5, acest factor ar insemna ca fiind factorul de limitare a inmultirii.

In cazul eutrofizarii, deci a aparitiei algelor, se impune diminuarea concentratiei de fosfor in apa. Lipsa, sau concentratia minima de fosfor impiedica sau limiteaza inmultirea algelor. Reducerea nitrogenului nu este o solutie pentru ca in prezenta C si P se va constata o inmultire excesiva a cianobacteriilor. Cantitatea ridicata de fosfor ajuta la inmultirea pestilor, dar o cantitate excesiva va duce la inverzirea apei.

Algele sunt capabile sa asimileze si sa depoziteze cantitati de fosfor peste necesarul lor fiind capabil de 2-3 cicluri de divizare celulara fara existenta fosforului in apa. Din acest motiv lipsa fosforului nu reprezinta neaparat lipsa reala.

Reducerea cantitatii de fosfor in apa poate fi cauzata prin captarea fosforului de catre coloizii de argila in suspensie, legarea lor de metale, calciu si aluminiu, ajungand in sediment.

Regula de baza: Sedimentele iazurilor noi sunt capcane de fosfor. In timp sedimentele acumuleaza cantitati apreciabile de fosfor devenind sursa de alimentare pentru apa.

SULFUL

Sulful se gaseste in special in forma de sulfati SO42+. In conditii de oxigen limitat, in special in zonele din fundul iazului, sulfatii se transforma in hidrogen sulfurat, ce poate fi sesizat prin mirosul specific de oua stricate. Acest factor poate fi periculos pentru pesti, in special in caz de aciditate crescuta. In sedimentele neoxigenate, acesta se transforma in FeS ce apare ca niste dungi maronii in sediment.

In prezenta oxigenului, H2S se retransforma, la randul lui, in sulf sau sulfati.

In cazul iazurilor intretinute, sulful nu poate crea probleme sau efecte nedorite in apa.

TOXINE

S-a facut deja referire la amoniu si hidrogen sulfurat. Amoniul prezinta pericol in ape alcaline, in timp ce hidrogenul sulfurat in ape acide. Tocmai din acest motiv se recomanda mentinerea pH-ului in limite normale.

In cazul in care se utilizeaza apa de fantana pentru reumplerea iazului, se recomanda pastrarea apei in recipiente pe o perioada de 1-2 zile, pentru rasuflare. Astfel se evita aparitia fierului redus Fe2+ care, in contactul cu oxigenul din aer, provoaca pojghita galbuie de pe suprafa apei

In apa proaspata pot fi detectate cantitati insemnate de metale grele, fenoli, substante chimice utilizate in agricultura, pesticide, etc.

Aparitia spumei la baza cascadelor indica incarcarea apei cu substante organice, sau a detergentilor.

Ploile acide provoaca uscarea marginii frunzelor de nuferi. Daca se constata o aciditate ridicata in apa, schimbarea apei este iminenta.

CLORUL SI CLORAMINA

Clorul si cloramina este toxica pentru pesti. Bacteriile nitrificatoare se distrug din cauza clorului. Chiar si plantele sufera pe urma clorului.

Clorulul liber ce se gaseste in apa din retea, la concentratii de 0,01mg/l este deja toxic. Statiile de epurare adauga in apa, pe langa clor, si amoniu, care se combina in cloramina, substanta toxica interzisa. Eliminarea clorului se poate face prin aerare indelungata (cascada sau jocuri de apa) sau cu ajutorul filtrului de carbune. Ca agent de declorurare se poate utiliza sare de fixare utilizata in developarea filmelor, numita si tiosulfatul de sodiu. Se prepara o solutie de 25g tiosulfat de sodiu la 1 litru de apa distilata deionizata. Din aceasta substanta se va adauga in apa 2 picaturi de substanta la 10 litri apa din iaz. Ex: la 1 m3 de apa se adauga 200 stropi picaturi de solutie, ce corespunde cu 10ml de substanta la fiecare m3 de apa.

Cloramina poate fi legata utilizand substante speciale de tratare a apei, ce se poate gasi in comert.

In utilizarea apei de la retea, se impune o perioada de asteptare de cateva zile, inainte de popularea cu pestii. In orice caz, dupa cum am mai discutat anterior, popularea cu pesti al unui iaz, se recomanda a fi facuta doar dupa stabilizarea echilibrului biologic al apei, care dureaza cel putin 2 saptamani.

Intrucat clorul si cloramina este toxica, adaugarea apei din robinet trebuie sa se faca cu precautie. O schimbare de 10% din apa cu apa proaspata din robinet nu ar trebui sa aiba consecinte dramatice.

ORGANISMELE ECOSISTEMULUI ACVATIC

Fiecare iaz, chiar dacă par identice, diferă esenţial în alcatuirea ecosistemului lor. Trăsătura lor comuna este tendinţa de a intra într-un oarecare echilibru biologic. Microbii, respectiv organismele vegetale şi animale alcătuiesc împreună un lanţ trofic, ce determină apariţia sau dispariţia lor. Modificarea unui singur element va duce in mod obligatoriu la modificări in intregul sistem biologic. Dacă, spre exemplu, supra-popularea cu peşti într-un iaz duce la reducerea populaţiei de zoo-planctoni, apariţia algelor ce plutesc in apă. La rândul lor, algele reduc transparenţa apei, provocând scăderea capacităţii de fotosintetizare a plantelor. Plantele moarte ajută la proliferarea bacteriilor, care sunt mari consumatoare de oxigen. Lipsa oxigenului afectează, la rândul său, echilibrul biologic. Alcătuirea şi funcţionarea ecosistemului este în continuă schimbare.

BACTERII ŞI CIUPERCI

Descompunerea organismelor în apă are loc relativ rapid şi în doi paşi. Pierderea de material organic din organismele moarte are loc, în prima fază, fără ajutorul bacteriilor, prin autoliză. În cazul zoo-planctonilor, eliberarea de substanţe organice are loc în procent de 20% imediat după moarte. După o zi se constată eliberarea jumătăţii din aceste substanţe. În cazul fitoplanctonilor se constată eliberarea fosforului în procent de 25 – 75% în primele două – trei ore. Peştii morţi îşi pierd până la o treime din substanţa lor într-o singură zi.

Descompunerea bacteriană intensivă începe la 12 – 24 de ore după moartea organismului.

Substanţele organice vor reîncepe ciclul lor pe ruta bacterii – protozoare – zoo-planctoni – peşti.

Bacteriile sunt organisme care trăiesc ancorate pe corpuri fixe, corpuri plutitoare sau plutesc singure în apă. Ele aparţin unor grupe sistematice foarte variate.

În funcţie de necesarul de oxigen bacteriile pot fi aerobe sau anaerobe.

Bacteriile aerobe au rolul în ciclul de prelucrarea amoniu > nitriţi > nitraţi respectiv în procesul de descompunerea materialelor organice până la CO2.

Bacteriile anaerobe au rolul în prelucrarea nitraţilor în nitriţi şi azot gazos, respectiv a materiei organice în gaz metan, sulfizi şi hidrogen sulfurat.

În caz ideal, bacteriile nebenefice nu ar trebui să se înmulţească în masă.Totuşi, dacă se constată o opacizare ridicată a apei, cu o coloratură albicioasă, schimbul total al apei din iaz ar trebui să fie iminentă.

Ciupercile, ca şi organisme heterotrofe, au existenţa legată de substanţele organice. În ape se pot regăsi atât ciuperci saprofite cât şi parazite. Majoritatea lor sunt aerobe. Au un rol esenţial în descompunere proteinelor, zahărurilor, glucozei, lipidelor, dar şi al pectinei, hemicelulozei, chitinei şi ligninei.

CIANO-BACTERIILE

Ciano-bacteriile, altfel spus algele albastre, sunt similare bacteriilor. Culoarea lor este albastră, albastru-verzuie sau, în cazul lipsei de azot, poate avea culori verzi, verzi-gălbui. Colonii de ciano-bacterii trăiesc împreună în colonii vizibile cu ochiul liber. În prima fază alcătuiesc mici grupuri care plutesc în apă, provocând colorarea apei. Pe măsura în care masa lor creşte, în lipsa luminii suficiente se produc vacuole de gaze pe urma cărora se ridică la suprafaţă. Pe suprafaţă vor alcătui colonii groase şi lipicioase, provocând „înflorirea apei”.

Membrana lipicioasă înfundă filtrele organismelor şi reduce consistent capacitatea de digestie ale acestora, trecând nealterat prin sistemul digestiv al peştilor şi zoo-planctonilor. La fel de nedigerabile sunt şi fito-planctonii filamentoşi. Apariţia filamentoaselor este periculoasă, acestea agăţându-se de picioarele răcuşoarelor, imobilizându-le.

Un efect foarte cunoscut al ciano-bacteriilor este producerea de toxine respectiv de gusturi şi mirosuri neplăcute în apă.

Factorii care duc la înmulţirea ciano-bacteriilor pot fi: temperatura ridicată, concentraţie ridicată de substanţe nutritive, procent scăzut de azot şi fosfor, pH ridicat, concentraţie scăzută de CO2. Oprirea înmulţirii excesive se va face prin eliminarea factorilor prezentaţi mai sus.

MICROALGE

Microalgele reprezintă 10% din regnul vegetal. După pigmenţii pe care le conţin pot fi de culoare verde, maronie, roşie şi depind de felul de pigmenţi pe care le încorporează în celule. Sunt organisme uni- sau pluricelulare.

Mătasea broaştei este un membru important al familiei algelor. Acestea apar în ape cu concentraţii ridicate de substanţe minerale dizolvate în apă. În iazuri ornamentale mici pot fi combătute decât prin recoltare şi prin redresarea calităţii apei.

Putem combate cu succes proliferarea algelor cu ajutorul unui smoc de paie din orz. Smocul de paie se leagă strâns cu sfoară sau se pune într-un sac de cartofi şi se lasă la fund cu o greutate legată de ea. După 1-2 luni începe procesul de descompunere, proces în care se elimină în apă substanţe folositoare. Protecţia oferită de paiele de orz va avea efect pe o durată de 5-6 luni.

După 4-5 luni se va adăuga un smoc nou, iar după 1-2 luni se extrage paiele vechi din apă, pentru a preveni descompunerea totală.

Se va evita construcţia de zone foarte puţin adânci, acolo unde apa se poate încălzi excesiv, facilitând înmulţirea algelor. Dacă totuşi dorim să avem astfel de zone în iaz, se recomandă plantarea unor plante ce conferă umbră în aceste zone.

În privinţa combaterii algelor vom reveni cu un capitol aparte în dezbaterea filtrării apei.

PLANTE ACVATICE.

Plantele acvatice reprezintă un factor foarte important în biosfera acvatică. Plantele acvatice se grupează în plante subacvatice, plante ce se ridică la suprafaţă şi plante acvatice plutitoare.

În cazul iazurilor mari, stuful, papura, etc sunt plante de protecţie a marginii foarte utile, protejând apa de razele soarelui, vântului şi prafului împins spre luciul apei.

Plantele suvacvatice au o importanţă însemnată, acestea fiind cele mai importante oxigenatoare şi filtrante, suport pentru colonii de micro-vieţuitoare, ascunziş pentru animale mici.

Frunzele de nuferi au rolul de a acoperi luciul de apă, protejându-l de supraîncălzire. La rândul lor, prin radiculaţia puternică sunt filtrante eficiente. În cazul iazurilor ornamentale se consideră ca fiind oportună o acoperire de cca 50% din luciul apei cu frunze. În zone mai puţin însorite, este destul o acoperire de 30-40%. O acoperire mai mare are efect negativ, prin inhibarea capacităţii de fotosintetizare a vegetaţiei subacvatice.

Plantarea tururor tipurilor de plante va aduce rezultate satisfăcătoare în menţinerea echilibrului acvatic, sub rezerva proplemelor date de extinderea puternică. De altfel plantele acvatice sunt foarte virile şi în scurt timp ocupă întreg spaţiu pus la dispoziţie. Din acest motiv este imperios necesar efectuarea răririlor.

Fără a intra în detalii, plantarea în recipiente speciale este cea mai bună alegere. Putem alege coşuri sau saci de plastic de dimensiuni potrivite, care să fie umplute cu pământ slab. Nu folosim pământ fertil pentru că acesta conţine prea multe substanţe nutritive ce vor hrăni algele. Plantele acvatice sunt organisme foarte eficiente, fiind în stare să absoarbă toate materialele necesare dintr-un iaz echilibrat.

Acoperiţi întotdeauna pământul din recipient pentru a fi izolat de apă şi pentru a nu permite peştilor sau curenţilor de apă să le dizolve în apă.

Urmând aceste sfaturi se pot controla creşterile excesive ale plantelor, se pot întreţine mai uşor şi se pot salva în cazul în care se impune reconstrucţia iazului.

Se recomandă replantarea anuală, având în vedere creşterea radiculaţiei. Pe de altă parte lipsa substanţelor nutritive va necesita o doză de îngrăsământ sau pământ nou. Dacă se constată o stagnare sau regresie în creştere se impune luarea de măsuri. Şi în cazul plantelor acvatice se ia în considerare regula minimului elementelor nutritive. Se găsesc în comerţ pastile de îngrăsământ special destinat plantelor acvatice.

Plantarea vegetaţiei se face urmând principiile de peisagistică, pentru a conferi un aspect plăcut şi natural, autosusţinut cu îngrijiri cât mai reduse. Nu trebuie să uităm totuşi cel mai important principiu al peisagisticii: planta potrivită la locul potrivit. Pentru a evita problemele ulterioare va trebui să ţinem în seamă contiţiile climatice specifice, aspectele referitoare la adâncimea de plantare, curenţii de apă (nuferii nu înloresc în zone cu curenţi de apă), peştii care devorează anumite tipuri de plante, etc.

ZOOPLANCTONI

Zooplanctonii sunt mici vieţuitoare acvatice, din familia Rotatoria şi crustacee. Aceste vieţuitoare sunt răpitoare sau filtrante. Zooplanctonii filtranţi au un rol important în captarea substanţelor nutritive din ape iar cei răpitori se hrănesc cu alge minuscule, particule organice sau chiar mătasea broaştei.

Condiţiile ce guvernează existenţa lor se referă la temperatură, pH-ul, acţiuni externe (toxice), răpitori superiori (anumiţi peşti).

Un aspect interesant este mişcarea verticală în cursul zilei. În timpul nopţii se ridică la suprafaţă (crapii vânează planctonii aflaţi la suprafaţă înainte de zori de zi – creînd astfel eronata senzaţie de lipsă de oxigen în apă).

Există situaţii în care condiţiile de înmulţire ale zooplanctonilor sunt propice, aceştia vor filtra aproape total apa, lăsând algele fără hrană. Din acest motiv se pot observa situaţii în care, din cauza dispariţiei algelor, apa devine transparentă, observându-se o sumedenie de zooplanctoni plutind în apă.

În cazul iazurilor bine întreţinute se pot ovserva prezenţa zooplanctonilor. În cazul iazurilor suprapopulate cu peşti, zooplanctonii dispar aproape total, permiţând algelor să se prolifice, dând naştere la apa verde.

LARVE DE INSECTE

Tânţarii trăiesc cea mai mare parte a vieţii lor în apă, în stadiu de larve. Înainte de a se dezvolta complet şi de a-şi lua zborul, larvele trăiesc în carcase fixşate de sediment, trăind filtrând apa, hrănindu-se exclusiv cu alge, fiind în stare să asimileze chiar şi 10% din cantitatea de alge moarte, depuse la fund. În ultimul stadiu de larvă pot da atac asupra frunzelor de nuferi.

Se pune frecvent întrebarea de către vecini dacă un iaz nu este o sursă de ţânţari. Răspunsul este că nu, întrucât într-un iaz corect menţinut, cu un echilibru stabil, larvele au cel puţin patruzeci de inamici, proliferarea lor nefiind posibilă. Larvele de ţânţari sunt rezerve excelente de hrană pentru peşti. Mai degrabă, un recipient plin cu apă uitat la umbră sau o baltă cu apă stătută, poate fi sursa a miilor de ţânţari.

Larvele de libelule sunt mult mai mari şi trăiesc de asemenea cea mai mare parte a vieţii lor în apă. Larvele de libelule sunt răpitoare având ca pradă preferată răcuşori, larve mici dar şi ouă de broaşte sau icre de peşti

Insectele care aleargă pe suprafaţa apei sunt deasemenea răpitoare.

Ploşniţele de apă sunt, de asemenea, răpitoare care vin la suprafaţă doar pentru a respira, înotând, în mod interesant, pe spate. Se hrănesc cu insecte mici dar şi cu icre de peşti sau de broaşte.

Insectele sunt primii pionieri într-un iaz nou înfiinţat. În iazuri nepopulate cu peşti, insectele sunt vârful lanţului trofic. De obicei nu crează probleme, dar pot distruge unele plante. Pot, în schimb, creea pierderi serioase în iazuri cu peşti de dimensiuni mici sau în creşe de peşti.

MELCI, SCOICI ŞI MIDII

Melcii apar în iazuri prin ouăle depuse pe plantele acvatice. Melcii sunt considerate vieţuitoare nedorite datorită distrugerilor provocate la plante. Rudele lor acvatice sunt, în schimb, binevenite. Sunt mari devoratori de alge. Pot fi observate în acvarii, curăţind peretele de sticlă. Se hrănesc cu alge verzi şi mătasea broaştei. Pe lângă acestea, consumă şi plantele moarte, ajutând la menţinerea curăţeniei în iaz.

Scoicile sunt, de asemenea, vieţuitoare foarte importante în procesul de filtrare a apei, hrănindu-se cu planctoni, particule în suspensie. Cele mai proeminente exemplare se găsesc în lacuri şi pot atinge chiar şi 20 de cm. Depun ouăle care se prind de peşti, drept pentru care existenţa lor este strâns legat de existenţa peştilor în acelaşi loc.

Pericolul cel mai mare este riscul de a transmite diferite boli şi infecţii între peşti.

BROAŞTE

Există numeroase varietăţi de broaşte, care au un ciclu de viaţă destul de variat. Totuşi, viaţa lor se leagă, mai mult sau mai puţin, de elementul acvatic. Majoritatea broaştelor autohtone vitizează iazurile pentru a depune ouăle în primăvară, acestea pot apare în grupuri plutitoare, asemenea algelor, sau în şiraguri asemenea perlelor negre.

Mormolocii sunt buni medii de filtrare, hrănindu-se cu alge.

Broaştele care trăiesc în jurul lacului sunt protectori ai ecosistemului. Pe lângă insecte acestea sunt mari consumatori de limacsi care fac pagube în grădina adiacentă.

PEŞTII

Despre peşti s-au scris biblioteci întregi. Lucrarea de faţâ nu are menirea să prelucreze această temă, doar tangenţial.

Spre deosebire de heleşteele cu scop strict de creşterea peştilor, iazurile ornamentale trebuie să aibă un aspect îngrijit, transparent, fără urme de alge şi sedimente respectiv cu o vegetaţie abundentă şi controlată. Această tendinţă privează peştii de unele condiţii esenţiale de viaţă. Lipsa hranei din apa filtrată, transparenţa mare care împiedică peştii să se ascundă, sunt provocatoare de probleme şi stres pentru peşti.

În cazul în care ne hotărâm să ţinem peşti în iaz, va trebui să ne pregătim pentru hranire regulată şi controlată. Hrana dată abuziv va fi sursă de material organic pentru alge.

Problema cea mare este cantitatea de peşti pe care o putem ţine într-un spaţiu atât de restrâns precum este un iaz ornamental. Practica o dovedeşte că totdeauna este prea mult. Trebuie să înţelegem, că întrun iaz natural de dimensiuni similare cu cele construite artificial, nu pot exista condiţii vitale pentru peşti. Dorinţa tuturor proprietarilor este, însă, de a avea bancuri întregi de peşti viu colorate. Chiar dacă la început populaţia este relativ rezonabilă, pe parcursul timpului peştii vor creşte în masă şi se vor înmulţi, în scurt timp dublându-şi masa totală.

CONDIŢII DE VIAŢĂ A PEŞTILOR ORNAMENTALI

Temperatura

Temperatura este un factor foarte important în viaţa peştilor. Temperatura lor optimă de viaţă este de 21-24°C, temperatură la care sunt mult mai active. Creşterea activităţii implică şi o necesitate mai crescută de oxigen. In medii fără vegetaţie potrivită, cunoscând şi scăderea capacităţii de inglobare a oxigenului în apă invers proporţional cu creşterea temperaturii apei, pot interveni situaţii ăn care peştii suferă din cauza lipsei de oxigen.

Majoritatea peştilor supravieţuiesc în timpul iernii în zonele cele mai adânci acolo unde temperatura apei se menţine constant la 4,5 - 5°C. Peştii exotici şi unele specii de koi şi peşti aurii nu rezistă la asemenea temperaturi. In iazuri puţin adânci, în cazul în care pe timpul iernii pompele de recirculare nu sunt dezactivate sau duzele pompelor de aerare sunt montate la fundul iazului, răcirea excesivă a apei va provoca moartea sigură a populaţiei de peşti. Este important să dezactivăm pompele în perioada de iarnă. Singura excepţie este utilizarea filtrelor de apă prevăzute cu sisteme de încălzire, soluţie destul de costisitoare.

Lumina

Lumina este necesară pentru majoritatea vieţuitoarelor. La peşti ajută la orientare, pigmentează solzii dar peştii au nevoie totuşi de zone umbrite, altfel mulţi dintre soiurile de peşti pot să moară după o expunere îndelungată la soare, într-un iaz mic şi prea transparent. De regulă, în crescătoriile de peşti, apa este artificial menţinută tulbure dar cerinţele legate de un iaz ornamental sunt cu totul diferite. Apa cristalină nu este mediul de viaţă propice pentru peştii din ape stătătoare. În iazurile situate în zone intens circulate sau cu niveluri ridicate de zgomot stresul se poate observa pe peşti.

Densitatea

Suprapopularea cu peşti poate genera probleme serioase, descrise în capitolele anterioare. Regula de bază este de cca 10 cm de peşte la 100 litri de apă, ca fiind cantitatea maximă admisă. Dacă pornim din start cu populaţia maximă admisă, în scurt timp se va constata problemele legate de supraaglomeraţie. Cantităţile maxime admise se referă la situaţii în care iazurile sunt întreţinute corespunzător de persoane specializate.

HRĂNIREA PEŞTILOR

Iazurile ornamentale, ca nişte entităţi sustenabile doar cu ajutor din exterior necesită preocupare umană. Peştii nu-şi găsesc suficientă hrană într-un spaţiu atât de redus.

De la temperaturi de peste 10°C se pot începe hrănirea. Este interzisă hranirea sub această perioadă. Metabolismul peştilor la temperaturi se reduce foarte mult, iar hrana înghiţită nu este digerată. Vara necesitatea de hrană este mai crescută pe măsură ce temperatura creşte, peştii depozitând grăsime pentru perioada de iarnă

hranirea se va face regulat, în acelaşi timp şi în aceeaşi zonă, pentru ca peştii să se obişnuiască cu ritmul de hranire. Se recomandă dozări mai mici dar mai dese, de 2-4 şedinţe pe zi. Zona de hranire să fie accesibilă, pentru a putea facilita adunarea surplusului de hrană. Nu se va lăsa hrana neconsumată în cca. 5 minute pentru că acestea se vor lăsa la fund şi se vor descompune. Din acest motiv se va doza hrana în porţii suficiente. Hrana uscată oferă o alimentaţie unilaterală pentru peştii din iazuri mici. Se recomandă hranirea cu planctoni ce se pot cumpăra în comerţ.